chestia de mai jos am scris-o in 3 decembrie 2008(acu cam un an).nu am postat-o,nustu ce mi-a venit cand am inceput sa o scriu.cu toate ca e creatia mea,textul de mai jos imi pare prea siropos-in fine.mie unu nu-mi place,insa l-am scris ca sa fie citit asa ca totusi il postez =).
-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-
E tarziu.Ajung acasa…ma trantesc pe scaun.Lumina monitorului imi deranjeaza ochii,dar continui sa il privesc.Incerc sa scriu ceva…nu pot,nu vreau….ba vreau…dar nu pot….
Mainile imi atarna greoi de corp…degetele amortite nu se mai impaca cu butoanele tastaturii… incerc degeaba sa scriu .Intr-un final ma resemnez si imi zic ca trebuie sa ma pun in pat.
Ma schimb,ma spal,dau o tura prin casa sa fiu sigur ca nu am uitat nimic si in final ma bag sub plapuma.Tot corpul meu urla de bucurie…parca toata oboseala de peste zi,tot stresul,totul s-a scurs din mine in saltea.Simt ca devin una cu patul….ma trage inauntru si eu nu ma opun…imi place.
Incetul cu incetul ganduri,imagini de peste zi imi umplu mintea…incep sa ma gandesc ce ar fi fost daca…incep sa ma gandesc la ce va fi…vad fiecare amintire in parte si trec la urmatoarea,pana cand,in final, nu mai ramane nici una.Brusc realizez ce liniste s-a facut.Nici un sunet…NIMIC…Imi aud inima cum bate,aud aerul cum intra in piept,il aud cum iese…
Ma simt bine.Deschid usor ochii…Ploapele,acum grele,nu vor decat sa stea inchise asa ca le fac pe plac.
Am stat destul intins…nu mai vreau sa pierd vremea…ignor totul…nu mai aud nimic,nu mai vad nimic,nu mai simt nimic…sunt doar eu inconjurat de nimic…de negru.
Cu toate astea un gand ma bantuie:am uitat ceva,si acel ceva nu-mi da pace.Depun un efort…deschid ochii(sperand ca pentru ultima data),ridic capul de pe saltea si arunc o privire in jur.E intuneric total…totusi…vad o cruce in coltul camerei.
Imi spun rugaciunea de seara si incerc din nou.Nu stiu de ce dar aveam impresia ca va fi usor,insa numai nu reusesc.Mai stau in pat un timp dar nu pot…incerc…sunt adormit,dar mai departe nu ajung.
Cu toate acestea,fara sa imi dau seama….incetul cu incetul intru intr-o stare alterata de constienta…trupul greu parca ramane in urma in timp ce eu ma despart usor.
Am reusit,am adormit.
-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-/-
si cu asta cica m-am apucat din nou de blogging -.-.nu-mi vine sa cred ca inca e activ contu o.O
